Stateam in bibleoteca si citeam o carte din lista de lecturi.Nu ințelegeam,insa,de ce trebuie sa citim atatea carti.
Deodata,am auzit un scancet ce venea dintre rafturi. M-am indreptat curioasa spre acel loc si am vazut o carte plangand.
- De ce esti trista?
- Oh! Copiii nu inteleg cat de folositoare sunt. Desi eu le ofer atatea informatii si isi pot imbogati vocabularul ,doar citindu-ma ,ei prefera sa ma rupa si sa ma arunce intr-un colt,uitata.
- Vai,dar nu se poate asa ceva? O carte atat de frumoasa ca tine sa planga?Sunt doar
niste pagini indoite.
- Dar nu numai pentru starea mea plang! Ma gandesc la bietii oameni,ce nopti la randul au muncit sa scrie despre cercetarile lor,despre operele lor ,pentru a intelege urmasii lor mai bine. Iar ei ,ce fac? Rup munca acestor oameni!
- N-ai grija! De acum inainte le voi transmite si colegilor mei acest lucru si vom veni in fiecare saptamana sa va ingrijim.
-Iti multumesc!
De atunci,clasa noastra viziteaza in fiecare luni bibleoteca pentru a face fapte bune.
