Eram la bunici. Priveam miscarea randunelelor( de la cuib la locul unde se afla mancare)
Deodata,o randunica s-a apropiat de mine:
- Cat mi-as dori sa fiu om! Tot ce as face ar fi sa muncesc cateva ore,apoi sa ma intorc intr-o casa mare si calduroasa si sa ma distrez.
- Eu mi-as dori sa fiu randunica. Sa pot sa zbor peste munti si ape si sa vad lumea intreaga.
- Noi facem acest lucru toamna,cand ne parasim cuiburile si incepem cea mai grea calatorie. Daca vrei sa traiesti,trebuie sa rezisti oboselii.
- Nu cred ca e atat de rau daca stii mereu ca la destinatie vremea e frumoasa si calduroasa. Cred ca ar trebui sa ne multumim de cum suntem.
Astfel,am invatat ca nimic nu e usor.
