„Aripa timpului își va așterne suflarea” - metaforă personificatoare
„Lasă-ți gândurile să coboare/în gara rece a trecutului” - metaforă
De altfel, întregul fragment este o metaforă care exprimă dezamăgirea poetului în fața refuzului ființei iubite de a-l primi în viața ei. El știe că va veni o zi când frumusețea trecătoare nu va mai conta și când ea va regreta separarea de poet, încercând să găsească justificări. Prin metafora „vestigiile de cristal”, eul liric face referire la dragostea pură pe care cei doi au împărtășit-o, fiind privită ca un vechi tezaur.
