Intr-O zi de vara am ieșit afară din casa și am început sa admir frumoasa gradina a bunicii mele. Lângă mine se afla Rex (cainele nostru)
Deodată am auzit "Hei" ,mă uitam în stânga și dreapta văzând ca nu e nimeni,mi-am dat seama ca e micuțul cățel.
-Tu poți vorbi? îl întrebasem eu oarecum speriat
-Da! Nimeni nu a reușit sa mă înțeleagă pana în prezent!
-Si Cum poți tu,o ființă necuvântătoare sa poți grai,precum oamenii?
-Nu toti cățeii sunt așa! Numai cei ce primesc de la Dumnezeu acest dar.
-Am înțeles!
-Acum, ca mă înțelegi te pot întreba ceva?
-Sigur ca da!
-De ce unii oameni sunt atât de rai cu noi,cățeii nevinovati? Înainte sa mă luați voi acasă,locuiam la o familie foarte rea ce nu îmi dădea mâncare.
Ne-mai având idei Cum sa îi răspund cățelului,i-am spus:
-În lume găsim oameni de tot felul! Unii au suflet,iar alții nu.
Atunci Rex nu mai spuse nimic și începu sa latre.
