”Părea că bătrânul cochetează cu fiica sa și că se bucură poate mai mult decât ea, de ocheadele pe care curioșii le aruncau spre piciorușele-i încălțate în niște brodechine de brunel cafenii, spre talia-i delicios desenată de o rochie cu ghempă și spre gâtul gingaș pe care un guleraș brodat nu-l acoperea în întregime. Mișcările mersului ridicau pentru o clipă rochia tinerei fete, lăsând să se vadă, deasupra brodechinilor, rotunjimea unei pulpe fin reliefate de un ciorap de mătase ajurat.”
(Honore de Balzac, ”Femeia la 30 de ani”)
