Răsărit şi apus
Zi de toamnă cenuşie. Liniştea nopţii a apus uşor. Soarele a răsărit pe bolta fără de pată. Pământul
suferind respira sub toamna aspră.
În pas răsărit treceau spre şcoală copiii. Un bunicuţ în pas apus mergea spre piaţă. Vânt aspru le
sufla din spate. Obrajii le erau roşii şi boabe mari le atârna pe faţă.
Dinspre apus nori grei apăreau răscolind cerul.
Toamna uitase parcă să mângăie paşii din zori.
Mici, mari, înaintau fără teamă. Firav la răsărit, soarele zâmbea tuturor în glas şoptit: ,, bună
dimineaţa, oameni!"l