In strofa a2-a poetul transfera sentimentul de iubire in planul terestru ce apare imbinat cu elemente ale planului cosmic ,, si atunci ma apropii de pietre si tac " - sugereaza taria sentimentului de dragoste prin metafora pietrelor , iar verbul ,, tac " ilustreaza imposibilitatea comunicarii acestui sentiment unei fiinte aprpiate .
Locul iubirii stinse e luat de incantarea naturii fascinante .
Indragostitul se refugiaza in sine , iar marea ii primeste cuvintele inecandule ,, iau cuvintele si le-nec in mare " .
,,Suier luna si o rasar si o prefac intr-o dragoste mare " : sugereaza puterea dragostei care a ramas in sufletul poetului la fel de mare incat el poate sa faca luna sa rasara pentru ai impartasi taina iubirii .
Sper ca ti-am fost de ajutor !!!
