Mary a venit imediat după aceea. I-a dat lui Jane o carte cu o monedă înăuntru, pentru noroc. Fetele și-au admirat reciproc hainele și cadourile primite. Voiau, de asemenea, să ne spună și nouă ceva drăguț, așa că ne-au spus lucruri precum "Aveți cea mai frumoasă casă, cel mai drăguț câine și cea mai încântătoare mobilă", deși cu toții fuseseră deja de multe ori în casa noastră și nimic nu era nou sau mai frumos ca înainte.
4. De cum au urcat în camera lui Jane, a început muzica. Se auzea foarte tare! O oră mai târziu, am aprins lumânările de pe tort, am scos frișca și înghețata din frigider și am mers în camera lui Jane. I-am cântat "La mulți ani".
5. La ora 11 am urcat la etaj iarăși. Îmbrăcate în pijamale, fetele stăteau întinse în pat și vorbeau. Casetofonul cânta, toate prăjiturile și pizza dispăruseră. "Ar fi bine să vă culcați" le-am spus. Nu mi-a răspuns nimeni. După vreo jumătate de oră, se auzeau râsete și perne căzând. "Nu crezi că exagerează un pic?" spuse soțul meu. "Ce fac?" a întrebat el. "A început bătaia cu perne", zise Alan. Am mers până la baza scării să strig la fete să facă liniște. Nu mult după miezul nopții, au adormit în sfârșit.
