In viziunea poetului Mihai Eminescu regasim natura prezentata ca fiind feerica, ademenitoare, Magica, Luxurianta, Variata, Bogata, Misterioasa, Armonioasa, Beatificata, Centru al lumii, Cu virtuti terapeutice, Incarcata de sacralitate, Stimul pentru visare, plutire, iesire din timpul istoric, Templu al dragostei, Intruchipare a eternitatii: cosmosul, cerul, luna, soarele, marea, pustiul.
Tema naturii este tema fundamentala, permitand sinteze intre valorile penere ale culturii universal si specificul national. Totodata interfereaza cu celelalte teme ale creatiei eminesciene: iubirea, istoria, filozofia, folclorul, arta, destinul geniului. Operele sunt dominate de fenomenele fizice care corespund sau potentiaza un sentiment, o atitudine, o nazuinta, o idee, un principiu:Dorinta, Srara pe deal, Floare albastra, Scrisoarea III, Luceafarul. Prin personificarea, prin animism (spiritualizarea fenomenelor naturii), se sugereaza unitatea primordiala a lumii: Memento mori, Sarmis, Muresanu, Calin(File din poveste), Sara pe deal, Ce te legeni . Natura constituie un spatiu protector, familiar, ospitalier, intim, purificator, ca la Leopardi si Lamartine: Dorinta,O,ramai, Floare albastra, Sara pe deal .
