A fost odata o pareche de oameni, muncitori, de! cum da Dumnezeu. Toata nadejdea lor era intr-o iapa cu care se hraneau. Si ar fi voit si ei sa aiba un copilas, dar fu peste poate. Cercetara in dreapta si in stanga, ca sa afle niscaiva leacuri care sa le desfaca facutul starpiciunei lor, dara, asi! parca intalnea tot surzi si muti. Nimeni nu stia sa-i invete ceva.Mai umblara ei ce umblara si, la urma urmelor, aflara despre un vrajitor mester carele inchega si apele. Crestinul se duse si la dansul, ii spuse pasul lui si ii ceru leacuri. Vrajitorul n-astepta multa ruga si, dupa ce se invoira, ii dete un mar.
