Drumeții prin gânduri ... Daca din tot muntele visat trebuie sa aleg doar zece pietre,le vad sub forma de trepte.Se pot urca in orice ritm, se poate reveni oricând pe una deja parcursa, se poate zăbovi pe oricare . Drumul e liber . Si drumul ma poarta pe cărări poleite cu vise, pavate cu speranțe si înconjurate de emoții ce mocnesc in adâncul sufletului. Este doar muntele meu , drumul meu , cărarea mea, refugiul meu . Aici imi clădesc palatul , piatra cu piatra , fiecare migălos aleasa, aici tunul nu are valente .De fiecare data cand poposesc pe munte, gândurile se împraștie si zburda intr-o deplina liniște si libertate. Le vad urcând sus, pe culmile abrupte ,dansând fericite in rochițele cusute cu fir de iluzie . Asa e aici , pe muntele meu , cand ajungi la poale , ca sa poți pași pe cărările poleite cu vise trebuie sa te descalți . Si o faci , deoarece nu vrei sa murdărești cu griji inutile si cu amărăciunile ce iti apasă umerii . Alunga tot , descălța-te si intra. Daca iti place te poți întoarce oricând . Drumul e liber !
