Tundra, situată în nord (Islanda, nordul Scandinaviei şi al Câmpiei Europei de Est), se dezvoltă în condiţii de climă rece. Se întâlnesc îndeosebi muşchi, licheni şi vegetaţie ierboasă, iar la limita sudică apar şi arbuşti (mesteacăn pitic, salcie pitică)
Taigaua ocupă nordul Europei şi este formată, îndeosebi, din molid, brad şi pin, specii cu frunze tot timpul verzi.
Pădurile de amestec cuprind conifere şi foioase; ele ocupă o fâşie continuă la sudul pădurilor de conifere.
Pădurile de foioase ocupă suprafeţe întinse în centrul şi vestul continentului; ele sunt formate din arbori cu frunze căzătoare (stejar, fag, ulm, tei, arţar, frasin).
Stepa cuprinde suprafeţe întinse în nordul Mării Negre şi zona Mării Caspice. Vegetaţia ierboasă (pir, negară, colilie, păiuş) este adaptată la uscăciune. Spre zona de pădure apar şi arbori; această parte se numeşte silvostepă.
Vegetaţia de semideşert se întâlneşte în zona Mării Caspice, în condiţii de uscăciune prelungită, şi cuprinde ierburi aspre, tufişuri, arbori fără frunze.
Vegetaţia mediteraneană este specifică bazinului Mării Mediterane şi cuprinde arbori şi arbuşti
