Prin aceste versuri, poetul îşi exprimă sentimentul de tristeţe datorat absenţei iubitei în viaţa sa şi transmite totodată starea sa de nesiguranţă, provocată de propria-i singurătate. Nostalgia pentru vremurile fericite, însă apuse, este sugerată de metafora "Dar urma ei s-a şters demult", cu alte cuvinte, imaginea fizică a persoanei iubite s-a estompat o dată cu trecerea timpului. Rămas singur, poetul nu reuşeşte să îşi regăsească starea de echilibru, de stabilitate, idee conturată prin interogaţia retorică "De cine azi să prea-ascult?".
