Monorima!
Lucian Blaga: Fetita mea isi vede tara
Frunzulita ram de laur,
Ana, umbra mea de aur-
drum pe jos si drum pe sus
din apusuri te-am adus.
Sub pleoape, rosturi - tara ¬-
le culegi intaia oara.
Si te uiti, si vezi, si vezi
anul tanar prin livezi.
Celor pomi si-acestor mume
le surazi, le darui nume.
Vrei sa pipai snopii, sapa,
te uimeste graiul, apa.
Frunza-i alta-n lume noua.
Fluturi, om, poveste, roua,
zarea alba-n cerc fierbinte,
serpii prin amurguri sfinte ¬
to te miri cum toate, toate
altfel sunt. Ah, cum se poate?
Numai luna, rea ori buna,
ti se pare-aceeasi luna.
