Picătură de ploaie
A sosit toamna,cea mult așteptată, de uni.Mircea nu este fericit deoarece vacanta mare se sfârșise.Acum trebuie să stea cu capul în carte și să tocească fiecare cuvânțel.Are de făcut o temă importantă dar acum nu are chef.Se gândește să meargă să se joace cu prietenii.Deodată se ivește o ploaie teribilă. Mircea supărat,plecat cu capul în jos se întoarse în casă. De teme nu are chef sa o ajute pe mama nu vrea așa că își lipi fruntea de gheam si spuse cu amar:
-Vai,dacă n-ar exista ploaie pe pamant....
Atunci o picătură de ploaie se izbi de geam si îl contrazise:
-Vezi ca,eu n-aș vorbi în locul tău.De ce crezi că am venit din văzduh pe pământ,numai ca să vă fac ziua posomorâtă?Dacă n-aș fi eu pământul ar fi uscat si acuma nu ai mai mânca roadele toamnei,pentru ca daca nu ar fi fost udați strugurii nu s-ar fi copt.
Mircea își ceru iertare pentru spusele de mai înainte. De-atunci mulțumi de fiecare picătură de ploaie.
