Era o dupa amiaza frumoasa, cu vant plapand de toamna.M-am plimbat incet pe strduta impodobita de frunze si nuci imbracate in camesi verzi-maronii. Pe marginea strazii frunzele galbene, maronii, rosii, portocalii asternute parca erau un covor multicolor. Farmecul toamnei a schimbat parca ceva in natura.
Copacii au devenit tristi fiindca si-au pierdut „copii” frunza.
Soarele palid apare printre ramurile nemiscate si incearca sa ne mai incalzeasca. Un greier mic pe aripi pudrat de bruma este trist, pentru ca stie ca se apropie timpul friguros, cand va rabda de foame. Pasarile calatoare nu se mai afla la noi.
Parca un pictor a pictat cu rosu aprins, cu galben ruginiu frunzele nucilor.
Frunzele cad cu miscari de aripi ai unei pasari obosite.
Degeaba incercam sa aud cantecul lor, nu s-a auzit decat un cirip, cirip…
Era o ciocanitoare, care isi cauta hrana sub scoarta unui copac.
