Emotiile ma coplesesc. I-am vazut zambetul si parca inima imi zambeste. Sa o salut, sa nu o salut? Nu stiu! Chiar asa de greu poate fi sa vorbesti cu cineva?! Fac un pas, ma opresc. Nu, nu,nu e bine. Imi analizez optiunile, dar cand intorc capul nu mai e acolo. Nu stiu ce e cu mine, dar nu mai pot fi la fel de sociabil ca inainte. Cand vreau sa vorbesc parca ceva ma opreste, un zid imens intre minte si gura. Cuvintele ba nu imi ies, ba imi ies rasturnate,oricum ar fi nu e bine. Mai stau putin cu privirea atintita inspre cer,imi asez bine rucsacul pe umar si pornes spre casa. -Sper ca te ajuta:)) nu prea am avut cine stie ce inspiratie,dar am incercat
