Amandoua sunt opere
fundamentale ca importanta artistica, fiind testamente poetice. Ele au ca tema
centrala moartea, vazuta ca o reintegrare in natura. Atat
ciobanasul cat si Eminescu, gandindu-se la moarte, tin sa-si exprime ultimele
dorinte, sub forma unui testament.
Atitudinea de seninatate, de impacare
a poetului in fata mortii este identica cu cea a ciobanasului. Amandoi sunt
preocupati de desavarsirea randuielilor traditionale legate de inmormantare,
ceea ce vine in deplin acord cu atitudinea omului din popor fata de moarte.
Cele doua poezii se
aseamana si prin alegerea locului de inmormantare si anume intr-un “spatiu
mioritic”. Poetul doreste un mormant linistit in mijlocul naturii, iar momentul
ales pentru moarte “ in linistea serii “, coincide cu moartea aparenta a
naturii si cu momentul presupusei morti a ciobanasului : la “ apus de
soare “.
