Era o zi frumoasă de vară . Mă plimbam cu bucurie printre copacii înalţi şi verzi a pădurii luminoase . Tot aşa mergînd nici nu am observat cum o căprioară căzu alături de mine . M-am apropiat de ea şi-am început să o mîngîi duios . Peste cîteva minute mîna mi se umplu de sîngele roşu . Am observat că ea era rănită . Atunci ochii mi se umplură de lacrimi , iar sufletul de tristeţe şi în acelaşi timp de mînie faţă de vînătorii cruzi ce ucid bietele animale . Am luat-o încet de după cap şi am vrut să o ridic şi apoi să o duc acasă pentru a o salva . Dar nu reuşeam era prea grea şi asta mă întrista şi mai mult . Atunci am alergat într-un suflet către sat pentru a cere ajutor . În cele din urmă am găsit un bărbat care s-a învoit să mă ajute . Cînd am ajuns la faţa locului ne-am grăbit să o ridicăm . Doar că peste cîteva minute am simţit că puturile mă părăsec şi că îmi pierd cunoştinţa . Căprioara era deja moartă , am venit prea tîrziu . M-am apropiat de ea şi am sărutat încet pe frunte abia reuşind să-i zic printre lacrimile amare ce nu se opreau : ,, Cei ce au făcut asta vor fi neapărat pedepsiţi de Dumnezeu , iar eu cînd voi creşte mare , îţi promit voi deveni un ocrotitor al animalelor pentru a nu vedea nicioadată cum ele mor îndurerate ."
