Era ianuarie. O zi frumoasa de iarna in care omatul inghetat scartia sub talpile cizmultielor mele rosi. Eram in Transilvania si admiram peisajul mirific lasat in urma de craiasa zapezilor care cu multa dibacie brodase fiecare copac cu mici cristale inghetate. Priveam pierdupa sper padure cand observ ceva ciudat. La marginea padurii era un mar verde cu mere rosii in el. Era ceva straniu avand in vedere ca era iarna. Curioasa din fire ma apropriu de acel ciudat mar. Intind mana si reusesc sa iau un fruct din care si musc o imbucatura. Marul era amar. Dintr-o data pomul se vestejeste si ramane o simpla creanga moarta. Speriata fug de langa el si ma hotarasc sa nu mai spun nimanui cele intamplate.
