Întâlire cu un câine
Într-o zi mergeam liniștită către școală,când,deodată,dau de un câine necăjit(personificare). Mă apropi ușor de el și observ că era rănit.
Când m-am intors de la scoala,era inca acolo asa ca am decis sa il iau acasa si sa il ingrijesc pana ce se va face bine...a trecut ceva vreme pana ce s-a facut bine,dar ma atasasem prea tare de micutul ghemotoc de blana (metafora) ca sa il trimit din nou in jungla de afara ( metafora).
Am decis să il adopt pe micut,si a devenit repede o parte din familia noastră iubitoare.
A ajuns sa imi fie cel mai bun prieten,vorbeam mereu cu el si imi raspundea lătrând usor si dând din cap sau scuturându-si urechile.
Imi asculta problemele si imi era mereu altaturi cand sufeream sau cand eram supărata,il iubeam mai mult decat oriice pe lume si ii eram recunoscatoare,chiar daca era doar un simplu animal,avea un suflet mai m=bun decat al multor oameni.
Astfel am realizat ca cel mai bun si de nădejde prieten al omului este chiar neajutoratul animal. (epitet)
repetitii - a se face bine
