De la tara la oras
In acea seara, comandantul Poucet era decis sa reveleze marea surprisa preparata familiei sale.
- Ei bine, iata, spuse el in timpul desertului, ne mutam! Gata, cu pavilionul (casuta) mizerabil, peticul de gradina cu zece salate si trei iepuri , s-a terminat!
Si tace, pentru a observa mai bine efectul acestei revelatii formidabila asupra nevestei si fiului sau. Apoi, inlatura farfuriile si tacâmurile de pe masa.
- Acolo, aveti dormitorul. Acolo, sala de baie, acolo, livingul, acolo, bucataria si inca doua camere, va rog! 60 metri patrati, cu dulapuri ( incastrate), mocheta, instalatii sanitare, si ecleraj cu neon. Este inesperat! La etajul 23 al turnului Mercur. Va dati seama? Doamna Poucet era inspaimântata. Micul Pierre spuse:
-Etajul 23! Ei bine, ar fi bine sa nu ne uitam chibriturile!
- Idi otule! spuse Poucet, sunt 4 lifturi ultra-rapide! In aceste blocuri moderne, scarile sunt practic suprimate!
- Si daca vântul bate, atentie la curentii de aer!
- Nici vorba de curenti de aer! Ferestrele sunt blocate. ( cu suruburi :) )
Ele nu se pot deschide!
- Atunci, ca sa scutur covoarele, indrazni doamna Poucet....
- Covoarele tale, covoarele tale... vei avea aspiratorul..- Dar atunci,
obiecteaza Pierre, daca ferestrele sunt blocate, cum vom respira?
-
Nu trebuie aerisit! Este aer conditionat! Suntem inchisi, ca
intr-un submarin! Asa, iata! Totul este pregatit! Ne vom putea muta
inainte de 25.
Va fi cadoul vostru de Craciun. Ce bafta, nu-i
asa?... Asta, copii, este viata moderna! Trebuie sa ne adaptam!
