M-am mutat de curând aici , in liniștitul orășel de munte. Aerul este atât de puternic, pădurea atât de verde iar peisajul este parca desprins dintr-o carte ilustrata cu povesti. Discul soarelui coboară încet spre asfințit micșorând strălucirea dar împrăștiind o lumina palida dar si orbitoare atunci cand razele rătăcite isi făceau loc printre vârfurile culmilor abrupte .Si in lumina aceea ca de incendiu am zărit-o pe ea . Părea un inger învăluit in raze de soare. Am fost cucerit pe loc. Nu era înalta si avea plete lucios negre, tăiate scurt. Emana elegantă si feminitate îmbrăcată intr-un pardesiu de păpușa. Insa ochii ei, privirea ei pătrunzătoare m-a cucerit. Avea ochii negri , ochi a căror privire ti-o închipui aruncată din goana unui cal care aleargă in fruntea unor hoarde. Si nu înțelegeam cum se împăca privirea adânca si sălbatica cu chipul angelic. A trecut pe langa mine lăsând in urma un parfum amețitor ce m-a aruncat in visare.. Am știut atunci ca nu mai am scapare, ca tot ce imi doresc este sa pot privi întreaga viața infinitul prin ochii aceia negri ..
