Era un sfarsit de toamnă.Frunzele se plimbau in vântul care le ducea in vazfuh.Cerul era plin de nouri gri,cu mantii de ploi,deasupra varfului muntelui.
Ma uitam pe geam la jocul frunzelor cazatoare,așternute pe post de covor multicolor.Cum se fsce ca totul e atat de frumos?
Vantul rece,care vestea timpul urat,poate fi chiar atât de lent in miscări de vals?
Roua dimineții așternută pe frunzele care mai împodobeau copacul,facandu-l să para atât de fraged,semănând cu un brad plin pe ramurile micuțe cu zăpadă ca mătasea,si rece ca gheata.
Ma uitam,si ma uitam in gol,acelasi dans imi plutea prin fața ochilor,acelasi ritm acelasi joc...dar urma sa vad ceva mai deosebit,acela fiind un mic fulg,care vestea venirea Reginei Iernii.
Mi.a curs o lacrimă cand am vazut cat de firav si cat de mic este,se chinuie sa "trăiască" in umiditate de pe sol.
Sper ca te.am ajutat,m.a lăsat inspiratia =))
Si scuze pentru greselile gramaticale =3
