Joacă razele de soare
Printre frunzele de nuc,
Trece-un vântuleţ şăgalnic
Şi le smulge şi se duc.
Şi se duc şi zboară-n cercuri
Frunze galbene, hazlii.
Vântuleţul le tot mână,
Spre frunzetul de prin vii.
Frunzuliţele aleargă,
Zburdă vesele prin vie,
Şi nici una dintre ele
Nu-nţelege şi nu ştie,
Că întoarcere la nucul
Ce pe crengi le-a legănat
Nu mai este, de ce oare?
De ce oare au plecat?
Vor veni iar neguri triste,
Se vor stinge toate jos.
Zboară-n cercuri, zboară-n cercuri.
Ce frumos e, ce frumos…
