Când frunzele colorate cad în dans cu adierea uşoară a vântului îmbrăcând pământul într-un covor multicolor a toamnei,ți se încălzesc ochii de atâtea culori superbe.Zilele trec,una câte una,aducând o melancolie nesfârșită în sufletul fiecărora.Cu o carte sau cu un ceai cald,stăm,căscăm şi ne uităm pe geamul aburit la simpla natură,la toamnă.O,dragă toamnă,ce frumos faci ca totul să fie calm.Mai cade câte o frunză,păsările pleacă, din codrul care îşi tesea ia cu roşu,galben ş arămiu lăsând o linişte țipătoare...Ne uităm în jur,si,ca prin magie ,ne trezim intr-un tărâm colorat cu dragoste,melancolie,gândire,căldură...
