Adolescenta mea, ca a multora a fost presărată si cu fapte bune dar cu acțiuni mai putin bune.. Una dintre acestea a reprezentat un episod cu urmări nefaste, ce m-a marcat si totodata maturizat. Era intr-o seara din vacanța de vara , si împreuna cu prietenii ne gandeam cum sa ne distram , făcând glume proaste, evident. Asa ca am decis sa ne acoperim cu cearceafuri albe si , intrând in curtea unui cimitir din apropiere sa speriem persoanele care treceau pe trotuar prin fata lui . Asa am reusit sa atragem asupra noastra cuvinte furioase, dar noua nu ne era teama, ba dimpotrivă , ne distram de minune. Asta pana cand prin zona a trecut o bătrânica . Speriata , a picat jos inconstienta .. Ne-am panicat foarte tare si am fugit acasa, unde , de frica am povestit mamei ce s-a întâmplat . Mama, panicata la rândul ei , a alergat pana acolo si a chemat o ambulantă .. Din fericire nu s-a întâmplat nimic rau cu bătrânica , dar pentru noi a fost o adevarata lecție .. Toate glumele au rostul lor , dar aceasta putea avea un sfarsit tragic, iar consecințele erau si mai tragice ... Episodul a ramas viu in mintea mea , moralizator, si in același timp educativ , ca o bariera care imi impune limite ..totul are o limita !Ce s-ar fi întâmplat daca nu supraviețuia? Si daca in locul bătrânicii era bunica mea ?
