Jocul este felul în care cei mici, fie ei oameni sau animale, deprind înțelesurile acestei lumi. El precede ideea de cultură prin faptul că se află înscris în felul de a fi al tuturor ființelor. În primul rând, se poate spune că jocul este o pregătire pentru viața adultă prin faptul că întruneşte toate calitățile de care va da dovadă puiul odată crescut. Nu trece multă vreme de la momentul naşterii unei noi ființe ca aceasta să dorească să se joace. În al doilea rând, jocul presupune imitație, exercițiu, precum şi răbdare pentru a deveni mai bun. Toate aceste atribute vin să completeze rolul educativ al jocului. Mai apoi, este nevoie de concentrare pentru a dobândi măiestria în joacă, ceea ce ne duce cu gândul la exigențele vieții de mai târziu. În concluzie, jocul are o funcție indispensabilă în viața oricărui învățăcel pentru că prin intermediul lui, cel mic înțelege lumea şi o defineşte mai bine decât au reuşit valorile acumulate de omenire de-a lungul timpului.
