Dunele de nisip rascoleau razele fierbinti ale soarelui. Era acel moment in care mirosea a moarte. Venea furtuna de nisip despre care se vorbea ani intregi.
Cerul parea ca spune ADIO, ADIO printre firele vantului. El adia usor, dar incepea sa se inteteasca. Se adunau nouri negri ca durerea mortii in mijlocul Egiptului, iar oamenii fugeau care incotro.
Nisipul galben capata o tenta cenusie, din cauza umbrei, si se auzea un susur din departare. Parca era un izvor, dar nu era; asta era moartea. Era innecul cu sunet de rod, era nisipul ridicat de vant din departari..
VA URMA. (SPER CA TE.AM AJUTAT :*)
