Ion era un individ sumbru și confuz. Pentru el pamintul era pe primul loc. El nu știa șă iubească. Ion se însurase cu Ana pentru a avea moșia mult dorită, și a lucra cu propriile mîini averea obținută prin căsnicie. El nu o iubea pe Ana și nici nu a iubito vreodata. O învinovățea pe nedrept și o bătea fără milă. Nu o respecta ca femeie și nu îi aprecia dragostea și străduința ei. El o umilea întruna, la fel și părinții băiatului. Indiferența lui și neînțelegerea lumii o făcuse pe Ana să-și pună capăt zilelor, să se spînzure. La înmormântarea ei el era trist și îngîndurat nu din cauza morții soției sale ci se îngrijora că pămîntul il va lua înapoi socrul său. Ion făcea fapte negîndite, însă în final el pierde totul și se avântă și el în țărâna mormântului său...
