Treceti urmatorul fragment dialogat din schita Bubico... de I.L.Caragiale in vorbire indirecta:
- Frumuşel căţel aveţi, zic eu cocoanii, după câteva momente de tăcere; da' rău!
- Aş! nu e rău, zice cocoana; până se-nvaţă cu omul; dar nu ştiţi ce cuminte şi fidel este, şi deştept! Ei bine! e ca un om, frate! doar că nu vorbeşte...
Apoi către paner, cu multă dragoste:
- Unde-i Bubico?... Nu e Bubico!...
Din paner se aude un miorlăit sentimental.
- Să-i dea mama băieţelului zăhărel?... Bubico! Bubi!!
- Madam! pentru Dumnezeu, ţineti-l să nu se dea la mine! eu sunt nevricos, şi nu stiu ce-aş fi în stare... de frică...
Dar cocoana, luând în braţe pe favorit şi mângâindu-l cu toată duioşia:
- Vai de mine! cum crezi d-ta?... Noi suntem băieţi cuminţi şi binecrescuţi... Noi nu suntem mojici ca Bismarck...
- Ha? zic eu.
- Bismarck al ofiţerului Papadopolinii.
Dându-mi această explicaţie, cocoana scoate din săculeţul de mână o bucăţică de zahăr:
- Cui îi place zăhărelul?...
Va rag ajutati-ma cat de repede puteti. imi trebuie urgent
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!
