Titlul este format dintr-un substantiv “vârfuri” care exprimă un loc nedefinit, abstract care sugerează starea de tristețe și de nesiguranță a poetului. Tema poeziei este codrul, un cadru spiritual aflat între viață și moarte.
Poezia este o operă lirică deoarece eul liric își exprimă în mod direct sentimentele de tristețe și durere prin intermediul figurilor de stil: “mai încet, tot mai încet” , “sufletu-mi nemângâiet” , “dor de moarte” , și a imaginilor artistice – vizuale: “dulce corn” , “sufletu-mi nemângâiet” și auditive: “melancolic cornul sună”.
Eul liric își face simțită prezența în text prin mărci lexico-gramaticale; pronume și adjective pronominale de pers. I (“mi” , “mine”) și verbe de persoana I: “-ntorn”.
Modul de expunere predominant în poezie este descrierea utilizată în crearea spațiului acțiunii: “peste vârfuri trece lună” , “codru-și bate frunza lin”, “dintre ramuri de arin”; însă în ultima strofă există și monolog liric: “De ce taci când fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vre odată?”.
În concluzie am demonstrat că poezia “Peste vârfuri” este o operă lirică.
