Lupul
Noaptea innegrea pamantul,adormindu-l,ca pe un copil ratacit in intuneric.Linistea adanca si bizara cuprindea padurea fermecata.Domneau negrul pasnic al serii si lumina alba a stelelor,ce acopereau cu eleganta padurea adormita.Luna aparea pe cerul negru,ca o zeita balana a noptii,rapind sufletul unui lup tanar.Acesta simti o tulburare adanca in suflet,ce voia sa iasa demult din firea lui.Deodata,un urlet ii scapa din bot,intrerupand calmul cuceritor al miezului noptii.
