Ma uit în jurul meu și nici nu îmi dau seama cat de repede trece timpul, m-am trezit într-o dimineață răcoroasă și m-am uitat pe geam, afara totul era colorat în culorile frumoase ale toamnei, totul se pregătea parca de un somn adânc, bruma stătea ca o mărgea peste tot ce ma înconjura. Vântul rece sufla frunzele dintr-o parte în alta completând priveliștea mea de toamna târzie. Nu voiam sa cred ca a mai trecut un anotimp, nu voiam sa cred ca s-a mai încheiat un capitol din anul acesta, asa ca ma frecam la ochi, voiam sa ma trezesc, dar eram deja treaz, nu visam. Deși totul părea trist, era totuși frumos, colorat și liniște, inafara de foșnetul frunzelor și a crenguțelor uscate. Trebuia sa accept ideea ca vine iarna iar totul era uscat în jurul meu
