La ora asta nu prea am inspirație și imaginație să fac o compunere cu tema „Lumea mea peste 100 de ani”.
Însă, dacă mă gîndesc mai bine, pot spune că mie una mi-ar plăcea să fie o lume de basm. O lume în care gunoaiele să nu îmi facă cu ochiul pe la colțuri, florile să nu mai stea posomorîte prin grădini.
Totul ar fi plin de viață, cu copiii ce aleargă pe cîmpii, cu flori multicolore și frumos înmiresmate, cu fluturi și cu gîze ce să ne urezeo bună dimineață în fiecare zi, cu noi invenții ce ne vor face fiața mai ușoară. De poluare nici să nu se mai pună problema deoarece nu va mai exista acest termen.
Aș vrea să mă trezesc în fiecare zi cu păsările lîngă geam, cîntîndu-mi cu glasul lor armonios, aducînd liniște și pace în lume. Aș vrea să fiu înconjurată de cele mai frumoase plante și animale, să mă simt cu ele ca cu frații mei, să nu duc grijă de nimic, să am totul sub control, într-o lume nouă!
