Eram împreună cu verişorul meu Andrei şi prietenul lui Ionuţ pe marginea lacului la pescuit. Îmi amintesc chiar şi acum fiecare detaliu, asta se întâmpla acum 2 ani pe la jumătatea lui August. Eram în vacanţă la bunici, iar Andrei îmi promisese cu mult timp în urmă că mă va lua cu el într-o zi. Ei bine, iată că se întâmpla. Cei doi pescuiau, iar eu eram fascinată de îndemânarea lui Ionuţ, care nici nu treceau 5 minute că prindea câte un peştişor, apoi îl arunca înapoi în lac. Eram acolo să ne distrăm, să ne relaxăm, să comunicăm între noi.
La un moment dat, lui Ionuţ i s-a agăţat cârligul în nişte sălcii la care nu ajungeai decât prin lac. Fiind supărat că nu-şi mai poate continua partida de pescuit alături de Andrei, s-a ambiţionat şi s-a dus până la cârlig înotând. Eu împreună cu Andrei l-am avertizat spunându-i că e periculos ce face şi că ar trebui să cheme un adult să il ajute, însă încăpăţânat fiind, nu ne-a ascultat.
Ajuns acolo, s-a apucat să desfacă nodul produs, însă nu făcea faţă să stea în apă şi să desfacă acel cârlig simultan şi dintr-o dată l-am văzut scufundându-se.
Iniţial, am crezut că doreşte doar să ne sperie pe mine şi Andrei, însă am văzut că timpul se scurge, iar Ionuţ nu mai iese la suprafaţă. Ne-am panicat şi în timp ce sunam la 112 am alergat vreo 200 m la un alt pescar care, la auzul ţipetelor noastre s-a panicat şi el şi şi-a dat seama că este vorba de ceva grav.
Pe domnul Mircea îl putem considera un erou deoarece l-a salvat pe Ionuţ, sărind după el în lac, la 2 minute venind şi salvarea, acordându-i primul ajutor.
Am avut noroc cu domnul Mircea, altfel nu aş fi avut un final fericit pentru această poveste, rămânând după această întâmplare cu o sperietură zdravănă şi Ionuţ cu o teama teribilă de lacuri adânci.
Cam aceasta este tot ce am ştiut, sper că m-am încadrat în cerinţa ta.
