Metafora "vesnica povestioare",cuprinde in esenta ei ,iubirea,povestea ETERNA de dragoste a celor doi,care va dainui chiar si atunci cand vor fi nefiinta:"Când noi vom fi de mult ţărână, vor poposi doi inşi la mare. Neştiutori s-or prinde-n braţe, se vor strivi-n îmbrăţişare Şi nu vor înţelege, bieţii, că strâng la piept iubirea noastră. "
