Conjuncția este o parte de vorbire neflexibilă care face
legătura între părți de propoziție de același fel sau două propoziții.
Conjuncția nu are funcție sintactică, este un cuvânt ajutător
(instrument gramatical). Următoarele conjuncții sunt cele mai des
folosite: și, nici, de, sau, ori, dacă, fiindcă, iar, dar, însă, ci, deci, că, să, ca să, căci, deși, încât, deoarece.
Andrei și Ioana au plecat la cumpărături. (conjuncția și face legătura între subiectele Andrei și Ioana)Am plecat la librărie 1/ și am cumpărat mai multe cărți. 2/ (conjuncția și face legătura între propozițiile 1 și 2)
! De
reținut este că legătura între propoziții se poate face și prin alte
părți de vorbire: pronume relative (care, cine, ce, cât) sau prin
adverbe relative (unde, de unde, până unde).
Spre deosebire de celelalte conjuncții, care au rolul de a face legătura între două propoziții, conjuncția să este un semn distinctiv al modului conjunctiv.
A venit spre mine 1/ să-mi arate 2/ că am greșit. 3/ (conjuncția să este semnul modului conjunctiv – să arateși face legătura între propozițiile 1 și 2, conjuncția că face legătura între propozițiile 2 și 3 )
