Excursia parea atat de lunga dupa atat urcat ,ca m-ai un pic si picam lesinat la pamant .Eram inconjurat eu impreuna cu familia mea ,de muntii inalti ce ajungeau pana la cer .Eu obosit m-am asezat pe o buturuga oftand usurat .Parintii mei nici nu observasera ca nu ii urmam si continuara sa mearga.Ramasesem cu cainele meu ,Blacky.El era cel mai bun prieten al meu si niciodata nu ma parasea.
Dupa o pauza lunga, mi-am dat seama ca s-a intunecat.Ce trebuia sa fac in mijlocul pustietatii daca nu aveam lanterna.M-am asezat inapoi pe buturuga si am inceput sa plang,insa deodata am simtit ceva ud atingandu-mi obrazul.Era Blacky!Incerca sa ma consoleze.Cainele vazand ca ii dau atentie si il mangai ,mi-a apucat geanta cu dintii si s-a departat .Credeam ca nu il voi mai vedea niciodata si am inceput di nou sa plang,si plangand am adormit.
Blacky insa nu ma parasise .El mersese dupa tata,iar cand tata vazu ghiozdanul zambii multumit si il urma pe Blacky .
Cand tata m-a gasit eu inca dormeam dus.El ma lua in brate inn asa fel incat sa nu ma trezeasca si ma saruta pe crestet.Eu simtind atingerea tatalui meu am zambit!Acum ma simteam in siguranta si stiam ca voi fi bine in mainile tatalui meu.
