Sosesc corabiile, Vino, Sa le vedem cum intra-n port —
Sa le vedem cum, obosite de-atata lupta cu furtuna, Isi lasa ancorele grele sa cada una cate una, Asa cum fiecare parca si-ar ingropa cate un mort! Sosesc cu panzele umflate, Ca niste sanuri de femeie Pe care-o buza patimasa le-a-nvinetit de sar utari, Si parca-aduc cu ele toata splendoarea vechilor serbari In cinstea lui Neptun — Temutul stapan al Marilor Egee. Sosesc din larg, misterioase, Ca niste semne de-ntrebare Nu stim din care fund de lume — Din rasarit, Sau din apus — Dar stim ca ori de unde pleaca Ne-aduc vesti noi si-ndestulare Sosesc corabiile Vino, Sa le-ntrebam ce ne-au adus!
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!
