A fost odata ca niciodata un pom frumos , nu era nici brad , nici molid , nici pin , era un copacel frumos crescut in curtea unei fetite , fara parinti .
Iarna venise si fata se dusese in padure sa adune lemne , cand se intoarsera vazu ca , copacelul era taiat , fata incepu sa plinga , dar lua copacelul si- l puse intr-un ghiveci si il dusese in casa , il impodobise si facu niste prajituri .
In ajjunul Craciunului , aceasta se aseza trista langa pom si adormi , incepu sa viseze si cand se trezira vazu un brad mare , impodobit , cu multe mancaruri si prajituri pe masa , fata se bucura dar cand puse mana pe brad acesta disparu , iar fata se trezira din somn realiznd ca era doar un vis , ea incepu sa plnga , dar ddeodata un inger vani si o luase , o dusese intr-o incapere plina de jucarii si bunataturi , ingerul ii spuse sa isi aleaga tot ce vrea , fata isi luase cat putu de mult sa duca , si jucarii , si bunataturi si tot ce mai putea cara .
Ingerul o duse acasa , iar ea iesi pe strada si pusese tot ce luase pe strada si striga :
- Toti copii necajiti sa vina sa ia tot de aici .
Se dusesera in casa si acolo adormi dimineata , vazura ca tot ce pusese in drum era inca acolo . Atunci realiza ca toti aveau o familie , o masa calda , jucarii si tot ce trebuia , dar nu era trista , ci luase tot de acolo si dusese in casa , bucuranduse de acel Craciun .
ACEASTA POVESTE E FACUTA DE MINE , DACA TREBUIA DE UN AUTOR ATUNCI CAUTA PE NET ,, POVESTEA OMULUI DE ZAPADA ,,, DE HANS CRISTIAN ANDERSEN
