era o noapte racoroasa de toamna . afara ere aproape ituneric bezna .Eu ramasesem afara la joaca cu prietenii.Ne luasem asa cu joaca si dintro-data un baietel cam neindeminatic aruncase mingea intr-o casa de alaturi. Spre ghinionul nostru era casa bantiuta.Defapt asa ii spuneam noi. credeam ca in ea traesc fantome mincatoare de copii.cu totii ne temeam sa mergem acolo dopa minge .insa un copil spuse nu e timpul sa ne infruntam tema.asa ca neam luat inima in dinti si am plecat cu totii in cautarea adevarului.am mers spre ia incet incet . cand am ajuns acolo doar un baiat mai ceinfricat a avut curajul sa deschida usa casei.intram in ea tremuram de frica dar eram siguri ca vo prinde fantoma.intrind in ultima camera a acelei case am gasit mingea pierduda dar am descoperit si cune era defaptfantoma.era un catelus abandomat de cineva in acea casa . el scheuna de foame adica scotea sunetele fantomei.o fetita a adoptat acel ciine .iar noi nea convins in sfarsit ca nu exista fantome.
