Pe muschiul gros statea caprioara si puiul ei.Iedul inchide ochi si se lasa dezmierdat pe blana moale a mamei.Ea cu limba ei subtire ii culca usor blana matasoasa a iedului.Vremea intarcatului venise demult timp dar caprioara nu se putea desparti de fiinta caruia ii daduse viata.Scoate un muget inabusit de durere sare in picioare.Iedul deschide ochii inspaimantat.Caprioar pornise spre ţancurile de stanca.Acolo vrea sa-l lase ratacit pentru ca acolo este pazit de lup si de vanator. Iedul se tine voiniceste de caprioara doar la slaturile mai mari se opreste o clipa. Caprioara si iedul trec dintr-o poiana in alta . Ajunge intr-un luminis.Iedul o ia inainte caprioara se opreste si adulmeca. De sub o cetina ochii lupui sclipeau.Inca o saritura si iedul era sfasiat.Caprioara scoate un muget si se arunca dintr-un salt in mujlocul luminisului.lupul vazand prada mai mare uita de ied si se repeda la caprioaraPrăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.
Ultima parte am luato de pe net pt nu gaseam un sfarsit adegvat textului,sper sa te ajute.
