După moartea părinților săi, tânărul Olivier Chateauneuf a fost luat în grija unchiului său Henri. Atent fiind/Îngrijorat cu privire la educația sa, acesta îl aduce să îl întrebe despre gusturile sale şi să îi adreseze grava şi inevitabila întrebare: - Ce vei face când vei fi mare? - Voi lucra la Papetării? - Dacă asta îți place, bineînțeles. Trebuie să faci mereu ce doreşti/ai chef. Dacă nu, asta se regretă toată viața. - Hmm, unchiul meu, face vag Olivier. În timp ce strângea ultimele firimituri din tom-pouce (prăjitură), un cortegiu se forma în capul lui, un cortegiu compus din toți Olivierii pe care îi purta cu sine în putere: Olivier cântăreț de operă, Olivier marinar (păcat pentru răul de mare), Olivier şofer de curse ( pe Pasărea albastră la fel ca Campbell, Olivier boxeur ( ca Marcel Thil), Olivier campion la tenis (cei patru muschetari) şi încă medic, explorator, actor,... - Şi în afară de papetărie, ce îți place să faci? - O mulțime de lucruri, unchiule. Vreau să fiu...totul. - Vezi tu, spune unchiul, necazul este că nu ai decât o viață. Şi cum treci tot timpul pe lângă ceva, vine momentul să alegi. - Hmm, hmm, face Olivier. Tot timpul pe parcursul unei părți din viață, fiecare îşi spune "Când voi fi mare, voi face" sau "Mai târziu voi deveni", şi apoi într-o dimineață, când îți aranjezi barba, te priveşti în oglindă şi apare o dovadă dictată de timp: "Când voi fi mare..." dar acum sunt mare şi sunt comerciant de hârtie, nu sunt nici actor, nici cântăreț, nici autor de teatru. Şi dacă totul merge bine, ceilalți spun: el a reuşit.
După R. Sabatier, Trei acadele cu mentă
