Limba noastra
In prima strofa a poezie eul liric descrie sensibilitatea limbii noastre, vrea sa ne aduca o mica invatatura despre limba noastra. Atatea cuvinte care sporesc o divinitate accentuata, care reaprinde vechimea, dar si istoria.
In a doua strofa a poezie se remarca cu cat foc si guraj au luptat eroii nostri pentru tara, patrie si pentru limba sufletelor noastre care arde chiar si acum, cand inca istoria se reculege ca o lege peste noi, ascultandu-ne vorbele si gandurile. A treia strofa isi face prezenta prin trecut dar si prezent, fiindca oamenii cei mai batranii sunt si cei mai intelepti. Trecuti prin viata si afland, stiind tot ce a fost, acum ne povestesc chiar noua prin ce au trecut eroii nostri pentru tara si patrie. Poate ca ar trebuii sa intelegem, ascultam, sa ne mandrim cu viata noastra ce o ducem in acesta tara. Limba noastra e vorbita, dar bine auzita pan' la luceafar si inapoi pana-n codrii si la noi, aceasta fiindca a patra strofa.
Unii oameni spun, ca limba noastra nu este bogata, noi nu imprumutam cuinte ci alti le imprumuta de la noi, dar tara noastra are un graii lung si frumos, pe care cu toti trebuie sa invatam sa-l apreciem. In a cincea strofa revine povestiile din popor, ce se-nlaintuie incet, dandu-ne fiorii care ne ajuta sa izbavim prin viata. Limba noastra ne spune adevarul, lupta pe care altii au dat-o ca un examen la romana, dar ei nu s-au mai gandit la moarte, si-au dorit ca tara noastra sa aiba limba ei, incat libertatea sa existe cu adevarat.
Toti oamenii au fost simpli si inca sunt, dar ei stiu cat au plans si au inteles, cat o sa plangem si noi, atunci cand cantam.
In final as vrea sa spun sa pretuim, ce avem, sa iubim, sa admiram, fiindca alta mai frumoasa si mai luminoasa ca limba noastra nu exista si nu va exista.
