Am sa va povestesc despre organizarea, de catre centrul de transfuzii sanguine din orasul meu, a unei masive initiative de a face oamenii mai responsabili, la gandul ca fiecare dintre noi putem salva o viata, cu atat de putin.
Am fost foarte curios/curioasa sa vad cati oameni vor da curs acestui eveniment si am plecat si eu intr-acolo. Sincer/a sa fiu, eu sunt cam fricos/fricoasa cand vine vorba de ace, sange si altele de genul si am pornit cam reticent/a in a dona sau nu, dar cand am ajuns acolo, am ramas fara cuvinte... O mare de oameni asteptau civilizat la coada, rabdatori sa le vina randul sa doneze ''viata''. N-am putut ramane indiferent/a, m-am decis, voi dona si eu !
Ii priveam pe furis pe acei oameni, erau din toate clasele sociale, mai instariti (judecand dupa imbracaminte), mai de rand, am vazut si cativa asa-zisi ''boschetari'', acei oropsiti ai sortii, care si-au lasat necazurile prin canale sau parcuri (pe unde or fi dormind, sarmanii...) si au venit sa doneze si ei ! Cum puteam ca tocmai eu, sanatos/sanatoasa tun si in floarea varstei, sa spun nu ?! Deja imi era rusine de fobia mea...
Am donat si m-am simtit foarte bine, convins/a ca am facut cuiva un bine, fara sa astept nimic in schimb !
Pana la sfarsitul zilei, coordonatoarea proiectului a anuntat pe cei ramasi, inca, acolo, ca s-a donat mai mult sange decat au putut ei estima vreodata ! Mi-au dat lacrimile... Si eram mandru/a de concetatenii mei !
