Era o zi frumoasa de iarna . Ningea frumos si des, copiii jucausi se distrau , iar eu stateam trist la fereastra si urmaream dansul fulgelor . Imi era foarte plictisitor , deoarece toti prietenii mei au plecat , parintii erau toata ziua la lucru si eu ramaneam mereu singur . Intr-o zi m-a sunat bunica si mi-a spus sa vin la ea , caci se simtea nu prea bine. Parintii erau de acord sa ma duca la bunica.Cand am ajuns la ea am vazut-o cu totul alt om. Deseori bunica era vesela si mereu cu zimbetul pe buze , acum era trista si bolnava. Cu ajutorul meu bunica si-a revenit ,deoarece eu am ingrijit-o. Linga bunica traia si o fetita . Ea era foarte buna si cu multa placere a facut cunostinte cu mine. Impreuna cu ea noi ne jucam , ne ajutam unul pe altul si ne sustineam mereu. In momentul acela eu am inteles ca prietenia este cel ma scump lucru din lume , deoarece doar fata aceasta era adevaratul meu prieten.
