Era înainte de ora de romana. Urma sa dau teza; nu era foarte ușoară întrucât profesoara ne aștepta de obicei cu subiecte greoaie.
Mi-am amintit in acele momente de spusele unui bătrân din satul meu- Dumnezeu asculta pe cei in nevoie, așa ca am zis sa încerc... Dacă va voi Dumnezeu sa mă ajute sa trec cu nota mare de teza asta, bine; dacă nu, asta mi-e soarta. Așa ca m-am îndreptat spre un geam unde sa nu fie multă lume, am spus o scurta rugăciune in gând & m-am asezat la locul meu. Când am primit subiectul, mi-au dispărut intr-un mod ciudat emoțiile și am început sa scriu încet-încet câte ceva la fiecare subiect.
Poate ca nu e o întâmplare super minunata, însă pentru mine a contat. A fost cea mai buna teza dintre toate de pana atunci pentru ca Dumnezeu m-a ascultat.
