Vijelioase flori, din pamant aburind,
ca niste strigate cresc, salta zambind.
Care e vrerea lor gingasa-n vreme?
Noaptea-n gradinile mari nu se vor teme?
Insa-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu sade deschis...
Haina lui mirosind a ierburi si cer
fara sa stie orasul de piatra si fer.
Mainile micilor flori intra-n pamant,
mortii cand le saruta stiu daca-i vant,
si de pe dansele sorb ploia si vestile.
Stfel, in flori isi deschid mortii ferestile...
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!
