surprinzand ipostaza (contemplatorului probabil) a eului liric, se evidentiaza nelinistea acestuia accentuata prin metaforele ``insecte de gheata`` si ``caciula de omat`` prin care se sugereaza contopirea acestuia cu natura.Substantivul ``omat`` amplifica aceste sentimente, fiind prezentat un peisaj in care albul domina, reprezentand puritatea, dar si imaginea unui tablou imaculat